FotografE: Nan Goldin

Nancy Goldin s-a nascut pe 12 septembrie 1953, in Washington, crescand in Boston. La varsta de 13 ani, a plecat de acasa, inscriindu-se la Satya Community School in Lincoln. Aici, a fost introdusa artei fotografice, prin intermediul unei profesoare, fiica filozofului Rollo May.

Cand Nan avea 11 ani, sora ei mai mare s-a sinucis. S-a luptat cu o asemenea pierdere, ajungand sa ia droguri. Dar a descoperit fotografia, lucru care a salvat-o.

Prima ei expozitie a avut loc in 1973 in Boston, si includea fotografii realizate in cadrul comunitatilor gay si transsexuale. Goldin a avut o perceptie diferita asupra subiectilor sai fata de fotografii vremii: M-am indragostit de drag queens si am vrut sa le arat ca un al treilea gen, inca o optiune sexuala, o optiune a genului. Si sa le arat respect si dragoste, sa le glorific, pentru ca admir cu adevarat oamenii care se pot reinventa si isi pot manifesta fanteziile in public.

A absolvit cursurile de arta ale Universitatii Tufts, mutandu-se apoi in New York, unde a inceput sa documenteze scena muzicii post-punk new-wave, alaturi de subcultura gay a finalilor anilor `70, inceputul anilor `80.

Aceste fotografii au fost publicate in cartea The Ballad of Sexual Dependency. Imaginile au o estetica de snapshot, si picteaza momente violente, cupluri agresive, abuz de droguri si momente autobiografice. Fotografa spune ca acesta este jurnalul pe care le da oamenilor sa-l citeasca. Majoritatea subiectilor fotografiati in aceasta carte au murit pana la anii `90, bolnavi de SIDA sau in urma unor supradoze. The New York Times recunoaste impactul pe care aceasta serie a avut-o, spunand ca Goldin a facut un gen, cu fotografie la fel de influentiala ca oricare alta din ultimii 20 de ani.

Goldin a creat tot timpul o relatie cu persoanele pe care le-a fotografiat. Temele abordate (iubire, gen, sexualitate, domesticitate), fac din fotografiile realizate la inceputul carierei un jurnal privat facut public, un mod de a invata povestile si detaliile intime ale apropiatilor ei.

Dupa 1995, aria de subiecte abordate s-a extins: proiecte in colaborare cu Nobuyoshi Araky, skyline-ul New Yorkului, peisaje, copii, paternitate si viata de familie. In 2000, a suferit o accidentare la mana si nu poate realiza gama completa de miscare.

In 2006, expozitia Chasing a ghost a fost prima instalatie a ei care a cuprins imagini care se miscau, un soundtrack, voice-over si o prezentare video. Intreaga instalatie a fost descrisa ca fiind deranjanta, implicand sinuciderea sorei lui Nan si modul in care a facut fata situatiei, prin crearea de imagini si narative.

In ultimii ani, lucrarile lui Nan Goldin se indreapta spre o viziune cinematica, dar ea a realizat si fotografie de moda cu scop comercial.

Scrie un comentariu